Lumina este o sursă primară de energie a universului și din punct de vedere al fizicii, este o radiație electromagnetică caracterizată de o frecvență. Frecvențele diferite ale luminii sunt percepute de ochiul nostru sub formă de culori. Isaac Newton a descoperit în 1666 că atunci când lumina pură trece printr-o prismă, aceasta se separă în toate culorile vizibile. În timp, a descoperit și faptul că fiecare culoare are o singură lungime de undă și nu se poate separa la rândul ei in alte culori. Totuși, din punct de vedere fizic nu există culori, există numai unde de lumină de diferite lungimi, astfel că, atunci când privim un obiect vedem doar lumina reflectată de acesta. Pe măsură ce undele de lumină sunt primite de către retină, abilitatea de a le distinge, ne dă posibilitatea de a vedea în culori.Din punct de vedere fizic, lumina este o undă electromagnetică având lungimea de undă cuprinsă între 4000° A și 7600° A din spectru. Frecvențele din acest interval sunt perceptibile ca și culori: începând cu violet, continuând cu indigo, apoi albastru, verde, galben, orange, roșu. Acestea sunt de fapt cele 7 culori ale curcubeului. Retina ochiului uman conține, printre altele, două grupări de celule: conuri și bastonașe. Bastonașele sunt fotoreceptori sensibili la variația de luminozitate, iar conurile sunt responsabile cu percepția culorilor. Conurile conțin compuși chimici numiți fotopigmenți. Studiile efectuate arată existența a trei tipuri diferite de fotopigmenți, sensibili la trei lungimi de undă diferite, numiți: fotopigmenți roșii, fotopigmenți verzi și fotopigmenți albaștri, după nuanța frecvenței la care corespunde activarea maximă a fiecăruia dintre aceștia. O culoare se obține amestecând lumina celor trei culori, numite și culori primare.
CLASIFICAREA CULORILOR
Culori primare
culori fundamentale, de bază. Sunt culori ce nu sunt create prin combinarea altor culori și au cel mai înalt grad de strălucire. Combinate între ele, generează toate celelalte nuanțe. Sunt clasificate în culori ce reflectă lumină (materiale tipărite, pânze, vopseluri etc.) şi culori care emană lumină (monitoare, display-uri). Culorile care reflectă lumină (sau modelul substractiv) sunt: roşu, galben, albastru. Culorile care emană lumină (sau modelul aditiv): roşu, verde, albastru.
Culori secundare (sau binare de gradul I)
create prin combinarea a două culori primare în cantități egale: oranj (portocaliu), verde, violet (purpuriu). Amestecate între ele se neutralizează și formează culoarea gri. Nuanța exactă a culorilor secundare este determinată de nuanța culorilor primare și de proporțiile în care acestea au fost amestecate. Astfel, oranj se obține din roșu și galben, violetul din roșu și albastru iar verdele din amestecarea galbenului cu albastru.
Culori terțiare (sau binare de gradul II)
create prin combinarea unei culori secundare cu o culoare primară, adiacentă acesteia, rezultând 6 culori terţiare (roșu-oranj, galben-oranj, galben-verde, albastru-verde, albastru-violet, roşu-violet). De exemplu, amestecând roşu şi oranj obținem culoarea terțiară roşu-oranj. În funcţie de proporțiile folosite din fiecare culoare, pot rezulta alte culori. Aşadar, fiecare culoare din acesta categorie se află poziționată între o culoare primară şi una secundară, fiind o mixtură a acestora. Culorile terțiare închid practic cercul cromatic
Culori ternare (sau binare de gradul III)
create din amestecul fizic în anumite cantități a două culori secundare.
RELAȚIONAREA CULORILOR
Culori complementare
culorile complementare sau contrastante, sunt direct opuse una celeilalte. Utilizarea culorilor complementare creează un contrast vizual puternic, plin de vibrație. Atunci când acestea sunt saturate, culorile vor fi reciproc evidențiate. În compoziţiile grafice se recomandă folosirea ponderată a culorilor complementare, tocmai datorita contrastului foarte evidențiat. Eventual se poate alege o culoare de bază (cu dimensiune/prezenţă mai mare) şi una complementară, care să o scoată în evidenţă mai bine. În anumite cazuri se recomandă folosirea acestora tocmai pentru a creea un impact vizual puternic. Exemplu concret: o roșie (sau o capşună) va apare mai proaspată, dacă are si o codiţă verde. Un brad împodobit cu globirii roşii va avea un impact vizual mai mare decât unul cu globuri galbene. Dacă alegeți acest sistem, este posibil să doriți să selectați o culoare subtilă şi o culoare dominantă, pentru a preveni ciocnirea dintre culori. Verdele este complementarul rosului, oranjul este complementarul albastrului, iar galbenul este complementarul violetului. Când sunt folosite la intensitatea lor maximă, nuanțele complementare pot crea combinații dramatice, ce pot fi percepute ca stridente sau ţipătoare. O combinaţie complementară se poate echilibra cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru) sau nuanțelor neutre de bej, crem, maro.
Din amestecul fizic al celor trei culori primare rezultă gri-ul neutru (gri-ul perfect, ce conţine toate culorile spectrului luminii), iar din amestecul fizic a două culori complementare rezultă gri-ul neutru.Complementara unei culori primare este acea culoare așezată diametral opus în cercul cromatic, nu are în componența ei culoarea primară respectivă și se obtine din amestecul celorlalte două primare. Aşadar, complementara roşului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul.Complementara unei secundare este culoarea primară ce nu a fost folosită în obţinerea acesteia, adică, pentru verde - roşu, pentru portocaliu - albastru, iar pentru mov - galben.Alaturate aceste perechi se resping, se exaltă reciproc, se pun în valoare una pe alta. Aşezate la distanţă, se atrag reciproc. Culorile complementare mai pot fi împărţite în pasive şi active. În alăturarea a două culori complementare, cea activă va ieşi întotdeauna în evidenţă, în detrimentul celei pasive.
Culori adiacente
culorile adiacente (analoage) sunt culori aflate una lângă alta pe paleta de culori, foarte apropiate în spectrul cromatic: verde închis - verde mediu - verde deschis - galben închis - galben mediu - galben deschis. Este o idee bună să alegeţi unui set de culori similare, acestea creează un sentiment de diversitate. Un alt exemplu bun de combinație ar fi: albastru-verzui, albastru și albastru-violet sau galben-verde, galben și galben-oranj. Un layout plăcut se poate construii şi pe baza a două sau trei nuanţe analoage. Se mai pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de exemplu, 3 culori) şi armoniei analoage complementare primei (diametral opuse).
Categoria culorilor analoage includ culori calde (roşu, oranj, galben) şi culori reci (verde, albastru, violet). Pentru a crea echilibru dinamic, poţi combina două culori calde cu una rece sau două culori reci cu una caldă.
Culori monocromatice
culorile monocromatice reprezintă de fapt mai multe tonuri (umbre) ale aceleiaşi nuanţe (de exemplu: lavandă, mov, vineţiu). Acest sistem combină două sau mai multe culori situate una lângă alta pe paleta de culori. De exemplu: oranj, galben-oranj și roșu-oranj. Pentru a obține cele mai bune rezultate, încercați să selectați culorile care nu au aceeași valoare și intensitate. Aceste scheme de culori sunt cel mai ușor de coordonat, dar destul de simple, fără diversitatea de nuanțe multiple.
Culori acromatice
în general, albul, negrul şi toată gama de griuri dintre ele, sunt cunoscute drept acromatice sau neutre. Toate nuanţele de la alb la negru se numesc griuri. Două culori sunt complementare dacă din amestecul lor rezultă gri. Griul este propriul lui complementar, nu are opus. Culorile acromatice nu se pot găsi în natură în formă pură.
Culori neutre
culorile neutre sunt: nonculorile (alb, negru, gri) sau bej. Culorile neutre nu sunt asociate cu nici o nuanţă şi se pot obţine amestecând două culori complementare. În pictură, din amestecul fizic a două culori complementare, luate în cantităţi diferite, plus alb sau negru se obţin griuri colorate (grizare). Acestea formeaza un ansamblu neutru, static, dar sofisticat.
Non-culorile
non-culorile nu au un caracter cromatic propriu zis, fiind considerate neutre. Albul, negrul și griurile derivate, sunt utilizate pentru a pune în lumină culorile pure, dar şi pentru a obține diferite tonuri ale acestora.
