Lucrez acum la o noua carte. Pe masura ce avansez, voi posta aici pasaje. Daca va place, incurajati-ma. Daca nu, dati o bere ca sa nu va mai bat la cap cu alte pasaje :-)
.............................
- Ai imbatranit mos Victore!
- Da, am cam imbatranit, mormai mos Victor, recunoscand cu tristete. Isi trecu mana prin parul usor incaruntit si dadu drumul unui oftat lung. Dar ma simt in forma. Fizic si mental, dadu el asigurari.
- Parca mai ieri…
- Mda, mda, asa este. Dar pot sa va ajut sa ajungeti la Piatra Cucului pana maine, dadu asigurari mos Victor plin de insufletire.
- Te cred mos Victore, te cred, zambi Marga. Dar cum te vei intoarce de acolo de unul singur?
- Pai, speram sa pot merge cu dumneata pana la pestera ce o cautati. La urma urmei nu puteti sa stati acolo singura, fara nici un ajutor.
- Ei, haide mos Victore, zau asa. Daca esti asa de curios sa afli de ce ma aventurez pana acolo, puteai sa ma intrebi. Dar stai linistit, la Piatra Cucului ma voi intalni cu cineva care va avea grija de mine.
- Mai bine decat mine nu cred, o intrerupse bosumflat mos Victor. Stiam eu ca ma considerati prea batran si neputincios ca sa mai pot fi de ajutor cuiva.
- Hai sa nu exageram, mos Victore. Pur si simplu nu am idee cat voi sta pe acolo. Si nu are rost sa te tin din treaba dumitale pana cand voi avea eu chef sa ma intorc. Sau poate ca de acolo ma voi indrepta catre alt loc. Ia gandeste-te. Nu as vrea sa iti stric planurile sau sa imi reprosezi ceva pe urma.
Mos Victor se ridica, se legana usor pe picioare, se scarpina ganditor la ceafa, duse apoi mana la barba si intrun sfarsit se aseja iar pe scaun, hotarat sa mai faca o ultima incercare.
- Mai ganditi-va totusi pana maine. Poate va pot fi de folos cu ceva si in cautarea pesterii aceia. Pe munte este mai periculos decat poate crede cineva.
- Bine, iti promit ca ma voi gandii, rase Marga lasand capul pe spate. Ma bucur ca esti ingrijorat pentru mine, chiar ma bucur. Dar nu este cazul. Mai bine lasa-ma sa iti mai comand un pahar cu vin. Poate se va topi supararea dumitale mai repede.
Fu randul lui Mos Victor sa izbucneasca in ras. Isi aseza mai bine tolba pe umar si isi sterse cu dosul palmei mustata incarunita. Incantat de atentia acordata, accepta fara prea mari rezerve tratatia si ii promise ca ii va da tot ajutorul de care va avea nevoie.
Marga isi trase fusta peste genunchi si facu semn ospatarului sa vina si sa ia nota. Apoi arunca o privire in jur, parca asigurandu-se ca nu este urmarita de cineva.
- Pe maine dimineata, mos Victore. Ne intalnim la cabana.
- Pe maine dimineata, donsoara Marga. Sa ai grija de dumitale.
Marga se ridica de pe scaun, lasa o bancnota pe masa si se grabi spre iesire. Privind-o, mos Victor zari cum un individ se ridica brusc de la o masa vecina si se grabeste la randul lui, spre iesire. Facu cativa pasi apoi, se intoarse in graba la masa. Scoase o bancnota si o arunca grabit pe farfuria cu mancare, aproape neatinsa. Apoi, aproape alergand se indrepta la randul lui spre usa.
- Ei asta-i acuma, exclama mos Victor, ridicandu-se la randul lui si indreptanduse catre usa. Zambind, lua in trecere bancnota lasata de individ pe masa si striga catre ospatar, atentionand-ul de clientul ce iese pe usa fara sa isi plateasca consumatia.
- Asta imi va da oarece ragaz sa vad ce are de gand fraierul ala. Dupa ce nu o va mai vedea pe donsoara Marga, mai mult ca sigur ca se va duce la raport.
“Fraierul” tocmai se certa uimit cu ospatarul, ne-intelegand ce se intampla.
Mos Victor rase usor in barba si se indrepta spre “acusica” pentru a astepta iesirea individului.
“Acusica” era numele dat de localnici unui pom stufos, aflat chiar langa carciuma. Numele ii venea de la faptul ca, dupa ce ieseau ametiti din carciuma, clientii acesteia se indreptau grabiti catre copac pentru a lasa drept multumire, macar o parte din lichidul baut. La strigatele prietenilor de pahar, acestia raspundeau de obicei cu “acusica”.
Individul iesi din carciuma inca tipand catre ospatar si privii pierdut in stanga si in dreapta. Se hotara rapid sa o ia spre dreapta, inspre cabana. Facu grabit cativa pasi si se razgandi la fel de rapid, intorcandu-se din drum.
- Aha, uite cum se duce pasarea la cuib, isi freca multumit mainile mos Victor. Ia sa vedem …
(va urma)
