Fragment din noua mea carte...

Lucrez acum la o noua carte. Pe masura ce avansez, voi posta aici pasaje. Daca va place, incurajati-ma. Daca nu, dati o bere ca sa nu va mai bat la cap cu alte pasaje :-)


.............................


- Ai imbatranit mos Victore!
- Da, am cam imbatranit, mormai mos Victor, recunoscand cu tristete. Isi trecu mana prin parul usor incaruntit si dadu drumul unui oftat lung. Dar ma simt in forma. Fizic si mental, dadu el asigurari.
- Parca mai ieri…
- Mda, mda, asa este. Dar pot sa va ajut sa ajungeti la Piatra Cucului pana maine, dadu asigurari mos Victor plin de insufletire.
- Te cred mos Victore, te cred, zambi Marga. Dar cum te vei intoarce de acolo de unul singur?
- Pai, speram sa pot merge cu dumneata pana la pestera ce o cautati. La urma urmei nu puteti sa stati acolo singura, fara nici un ajutor.
- Ei, haide mos Victore, zau asa. Daca esti asa de curios sa afli de ce ma aventurez pana acolo, puteai sa ma intrebi. Dar stai linistit, la Piatra Cucului ma voi intalni cu cineva care va avea grija de mine.
- Mai bine decat mine nu cred, o intrerupse bosumflat mos Victor. Stiam eu ca ma considerati prea batran si neputincios ca sa mai pot fi de ajutor cuiva.
- Hai sa nu exageram, mos Victore. Pur si simplu nu am idee cat voi sta pe acolo. Si nu are rost sa te tin din treaba dumitale pana cand voi avea eu chef sa ma intorc. Sau poate ca de acolo ma voi indrepta catre alt loc. Ia gandeste-te. Nu as vrea sa iti stric planurile sau sa imi reprosezi ceva pe urma.
Mos Victor se ridica, se legana usor pe picioare, se scarpina ganditor la ceafa, duse apoi mana la barba si intrun sfarsit se aseja iar pe scaun, hotarat sa mai faca o ultima incercare.
- Mai ganditi-va totusi pana maine. Poate va pot fi de folos cu ceva si in cautarea pesterii aceia. Pe munte este mai periculos decat poate crede cineva.
- Bine, iti promit ca ma voi gandii, rase Marga lasand capul pe spate. Ma bucur ca esti ingrijorat pentru mine, chiar ma bucur. Dar nu este cazul. Mai bine lasa-ma sa iti mai comand un pahar cu vin. Poate se va topi supararea dumitale mai repede.
Fu randul lui Mos Victor sa izbucneasca in ras. Isi aseza mai bine tolba pe umar si isi sterse cu dosul palmei mustata incarunita. Incantat de atentia acordata, accepta fara prea mari rezerve tratatia si ii promise ca ii va da tot ajutorul de care va avea nevoie.
Marga isi trase fusta peste genunchi si facu semn ospatarului sa vina si sa ia nota. Apoi arunca o privire in jur, parca asigurandu-se ca nu este urmarita de cineva.
- Pe maine dimineata, mos Victore. Ne intalnim la cabana.
- Pe maine dimineata, donsoara Marga. Sa ai grija de dumitale.
Marga se ridica de pe scaun, lasa o bancnota pe masa si se grabi spre iesire. Privind-o, mos Victor zari cum un individ se ridica brusc de la o masa vecina si se grabeste la randul lui, spre iesire. Facu cativa pasi apoi, se intoarse in graba la masa. Scoase o bancnota si o arunca grabit pe farfuria cu mancare, aproape neatinsa. Apoi, aproape alergand se indrepta la randul lui spre usa.
- Ei asta-i acuma, exclama mos Victor, ridicandu-se la randul lui si indreptanduse catre usa. Zambind, lua in trecere bancnota lasata de individ pe masa si striga catre ospatar, atentionand-ul de clientul ce iese pe usa fara sa isi plateasca consumatia.
- Asta imi va da oarece ragaz sa vad ce are de gand fraierul ala. Dupa ce nu o va mai vedea pe donsoara Marga, mai mult ca sigur ca se va duce la raport.
“Fraierul” tocmai se certa uimit cu ospatarul, ne-intelegand ce se intampla.
Mos Victor rase usor in barba si se indrepta spre “acusica” pentru a astepta iesirea individului.
“Acusica” era numele dat de localnici unui pom stufos, aflat chiar langa carciuma. Numele ii venea de la faptul ca, dupa ce ieseau ametiti din carciuma, clientii acesteia se indreptau grabiti catre copac pentru a lasa drept multumire, macar o parte din lichidul baut. La strigatele prietenilor de pahar, acestia raspundeau de obicei cu “acusica”.
Individul iesi din carciuma inca tipand catre ospatar si privii pierdut in stanga si in dreapta. Se hotara rapid sa o ia spre dreapta, inspre cabana. Facu grabit cativa pasi si se razgandi la fel de rapid, intorcandu-se din drum.
- Aha, uite cum se duce pasarea la cuib, isi freca multumit mainile mos Victor. Ia sa vedem …

(va urma)

Despre culori

CE ESTE CULOAREA?

Lumina este o sursă primară de energie a universului și din punct de vedere al fizicii, este o radiație electromagnetică caracterizată de o frecvență. Frecvențele diferite ale luminii sunt percepute de ochiul nostru sub formă de culori. Isaac Newton a descoperit în 1666 că atunci când lumina pură trece printr-o prismă, aceasta se separă în toate culorile vizibile. În timp, a descoperit și faptul că fiecare culoare are o singură lungime de undă și nu se poate separa la rândul ei in alte culori. Totuși, din punct de vedere fizic nu există culori, există numai unde de lumină de diferite lungimi, astfel că, atunci când privim un obiect vedem doar lumina reflectată de acesta. Pe măsură ce undele de lumină sunt primite de către retină, abilitatea de a le distinge, ne dă posibilitatea de a vedea în culori.Din punct de vedere fizic, lumina este o undă electromagnetică având lungimea de undă cuprinsă între 4000° A și 7600° A din spectru. Frecvențele din acest interval sunt perceptibile ca și culori: începând cu violet, continuând cu indigo, apoi albastru, verde, galben, orange, roșu. Acestea sunt de fapt cele 7 culori ale curcubeului. Retina ochiului uman conține, printre altele, două grupări de celule: conuri și bastonașe. Bastonașele sunt fotoreceptori sensibili la variația de luminozitate, iar conurile sunt responsabile cu percepția culorilor. Conurile conțin compuși chimici numiți fotopigmenți. Studiile efectuate arată existența a trei tipuri diferite de fotopigmenți, sensibili la trei lungimi de undă diferite, numiți: fotopigmenți roșii, fotopigmenți verzi și fotopigmenți albaștri, după nuanța frecvenței la care corespunde activarea maximă a fiecăruia dintre aceștia. O culoare se obține amestecând lumina celor trei culori, numite și culori primare. 

CLASIFICAREA CULORILOR

Culori primare

culori fundamentale, de bază. Sunt culori ce nu sunt create prin combinarea altor culori și au cel mai înalt grad de strălucire. Combinate între ele, generează toate celelalte nuanțe. Sunt clasificate în culori ce reflectă lumină (materiale tipărite, pânze, vopseluri etc.) şi culori care emană lumină (monitoare, display-uri). Culorile care reflectă lumină (sau modelul substractiv) sunt: roşu, galben, albastru. Culorile care emană lumină (sau modelul aditiv): roşu, verde, albastru.

Culori secundare (sau binare de gradul I)

create prin combinarea a două culori primare în cantități egale: oranj (portocaliu), verde, violet (purpuriu). Amestecate între ele se neutralizează și formează culoarea gri. Nuanța exactă a culorilor secundare este determinată de nuanța culorilor primare și de proporțiile în care acestea au fost amestecate. Astfel, oranj se obține din roșu și galben, violetul din roșu și albastru iar verdele din amestecarea galbenului cu albastru.

Culori terțiare (sau binare de gradul II)

create prin combinarea unei culori secundare cu o culoare primară, adiacentă acesteia, rezultând 6 culori terţiare (roșu-oranj, galben-oranj, galben-verde, albastru-verde, albastru-violet, roşu-violet). De exemplu, amestecând roşu şi oranj obținem culoarea terțiară roşu-oranj. În funcţie de proporțiile folosite din fiecare culoare, pot rezulta alte culori. Aşadar, fiecare culoare din acesta categorie se află poziționată  între o culoare primară şi una secundară, fiind o mixtură a acestora. Culorile terțiare închid practic cercul cromatic

Culori ternare (sau binare de gradul III)

create din amestecul fizic în anumite cantități a două culori secundare.

RELAȚIONAREA CULORILOR

Culori complementare

culorile complementare sau contrastante, sunt direct opuse una celeilalte. Utilizarea culorilor complementare creează un contrast vizual puternic, plin de vibrație. Atunci când acestea sunt saturate, culorile vor fi reciproc evidențiate. În compoziţiile grafice se recomandă folosirea ponderată a culorilor complementare, tocmai datorita contrastului foarte evidențiat. Eventual se poate alege o culoare de bază (cu dimensiune/prezenţă mai mare) şi una complementară, care să o scoată în evidenţă mai bine. În anumite cazuri se recomandă folosirea acestora tocmai pentru a creea un impact vizual puternic. Exemplu concret: o roșie (sau o capşună) va apare mai proaspată, dacă are si o codiţă verde. Un brad împodobit cu globirii roşii va avea un impact vizual mai mare decât unul cu globuri galbene. Dacă alegeți acest sistem, este posibil să doriți să selectați o culoare subtilă şi o culoare dominantă, pentru a preveni ciocnirea dintre culori. Verdele este complementarul rosului, oranjul este complementarul albastrului, iar galbenul este complementarul violetului. Când sunt folosite la intensitatea lor maximă, nuanțele complementare pot crea combinații dramatice, ce pot fi percepute ca stridente sau ţipătoare. O combinaţie complementară se poate echilibra cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru) sau nuanțelor neutre de bej, crem, maro.

Din amestecul fizic al celor trei culori primare rezultă gri-ul neutru (gri-ul perfect, ce conţine toate culorile spectrului luminii), iar din amestecul fizic a două culori complementare rezultă gri-ul neutru.Complementara unei culori primare este acea culoare așezată diametral opus în cercul cromatic, nu are în componența ei culoarea primară respectivă și se obtine din amestecul celorlalte două primare. Aşadar, complementara roşului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul.Complementara unei secundare este culoarea primară ce nu a fost folosită în obţinerea acesteia, adică, pentru verde - roşu, pentru portocaliu - albastru, iar pentru mov - galben.Alaturate aceste perechi se resping, se exaltă reciproc, se pun în valoare una pe alta. Aşezate la distanţă, se atrag reciproc. Culorile complementare mai pot fi împărţite în pasive şi active. În alăturarea a două culori complementare, cea activă va ieşi întotdeauna în evidenţă, în detrimentul celei pasive.


Culori adiacente
culorile adiacente (analoage) sunt culori aflate una lângă alta pe paleta de culori, foarte apropiate în spectrul cromatic: verde închis - verde mediu - verde deschis - galben închis - galben mediu - galben deschis. Este o idee bună să alegeţi unui set de culori similare, acestea creează un sentiment de diversitate. Un alt exemplu bun de combinație ar fi: albastru-verzui, albastru și albastru-violet sau galben-verde, galben și galben-oranj. Un layout plăcut se poate construii şi pe baza a două sau trei nuanţe analoage. Se mai pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de exemplu, 3 culori) şi armoniei analoage complementare primei (diametral opuse).
Categoria culorilor analoage includ culori calde (roşu, oranj, galben) şi culori reci (verde, albastru, violet). Pentru a crea echilibru dinamic, poţi combina două culori calde cu una rece sau două culori reci cu una caldă.

Culori monocromatice
culorile monocromatice reprezintă de fapt mai multe tonuri (umbre) ale aceleiaşi nuanţe (de exemplu: lavandă, mov, vineţiu). Acest sistem combină două sau mai multe culori situate una lângă alta pe paleta de culori. De exemplu: oranj, galben-oranj și roșu-oranj. Pentru a obține cele mai bune rezultate, încercați să selectați culorile care nu au aceeași valoare și intensitate. Aceste scheme de culori sunt cel mai ușor de coordonat, dar destul de simple, fără diversitatea de nuanțe multiple.

Culori acromatice
în general, albul, negrul şi toată gama de griuri dintre ele, sunt cunoscute drept acromatice sau neutre. Toate nuanţele de la alb la negru se numesc griuri. Două culori sunt complementare dacă din amestecul lor rezultă gri. Griul este propriul lui complementar, nu are opus. Culorile acromatice nu se pot găsi în natură în formă pură.

Culori neutre
culorile neutre sunt: nonculorile (alb, negru, gri) sau bej. Culorile neutre nu sunt asociate cu nici o nuanţă şi se pot obţine amestecând două culori complementare. În pictură, din amestecul fizic a două culori complementare, luate în cantităţi diferite, plus alb sau negru se obţin griuri colorate (grizare). Acestea formeaza un ansamblu neutru, static, dar sofisticat.










Non-culorile
non-culorile nu au un caracter cromatic propriu zis, fiind considerate neutre. Albul, negrul și griurile derivate, sunt utilizate pentru a pune în lumină culorile pure, dar şi pentru a obține diferite tonuri ale acestora.

Căutarii...

Sunt sigur că, cel puţin unii dintre noi, mai ales cei care nu suntem aşa de cuprinşi de viaţa materială de aici, de pe Terra, mai avem în noi amintirile unei călătorii printre stele. Ne place să visăm şi să ne amintim de clipele petrecute în spaţiu, de muzica planetelor, de singurătatea de acolo dar şi de sentimentul de a aparţine unui grup. Este posibil că slăbiciunea umană să provină tocmai de aici. Poate că am fost abandonaţi aici sau pe o planetă aiurea şi ne este dor de noi, de ceea ce am fost.
În clipele când nu ne regăsim, simţim că locul nu ne este aici, că ne lipseşte ceva. Poate că speranţa şi credinţa său născut pe această planetă, tocmai pentru a ne uşura perioada vremelnică de staţionare aici. Este oare nevoie de aceasta uitare a originilor poate pentru că, odată am săvârşit multe greşeli? Suntem conştienţi de această aşteptare şi uneori simţim povara pedepsei de a nu putea ştii cine mai suntem şi care este rostul nostru.
Căutăm în secret o zeitate neştiută. Negăm sau acceptăm zeităţile actuale, dar uneori ne dăm seama că ele nu ne ajung, nu ne sunt suficiente. Poate că simţim că sunt inventate de noi tocmai pentru că nu le mai ştim pe cele care ne reprezintă. Bătălia dintre bine şi rău, dintre a fi mai mai buni sau a deveni mai altfel decât suntem acum, nu reprezintă dovada că încă ne căutăm? Că încă suntem departe de a ne redescoperii?
Un lucru este bun: continuăm să ne întrebăm, să căutăm în noi şi în jurul nostru posibilul răspuns. Ceea ce poate naşte o nouă întrebare: ce vom face atunci când vom afla? Vom căuta să ne punem întrebări sau vom sfârşi fără a mai avea speranţa şi credinţă: şi acum ce?

The Barber of Seville

Mozart - Le nozze di Figaro (2006) - First and second act